PODUL FEROVIAR PESTE R.PRUT ȘI GARA FEROVIARĂ

Muzeul de Istorie şi Etnografie Ungheni este o valoroasă instituţie de cercetare, valorificare şi promovare a culturii comunităţilor aflate în Valea Prutului mijlociu. Aici poţi afla în profunzime istoria şi cultura regiunii, dar şi a românilor în genere. Instituția are o pagină de facebook și își distribuie serviciile. Muzeul se află pe str. Nicolae Bălcescu, lângă Palatul Culturii. Colecţiile muzeului numără peste 10 000 de piese şi este locul care îţi oferă ocazia să te convingi că  în viaţă bogăţia spirituală păşeşte de mînă cu veşnicia  iar expoziţia care urmează să o parcurgi nu este un amalgam de exponate afişate la întîmplare. Aici fiecare obiect este pus în valoare, astfel încît cele  dintîi piese care te întîlnesc, de natură arheologică, datate cu circa 100 000 de ani î. Hr., încearcă să te convingă de marea vechime a vieţii aici, dar mai ales, de nivelul cultural atins de către omul preistoric, de efortul acestuia de a comunica cu semenii săi printru-un limbaj simbolist profund, redat printr-o artă de mare rafinament estetic.

Bertrand Lemoine este unul dintre consilierii ştiinţifici ai Asociaţiei urmaşilor lui Gustave Eiffel, din Paris: “Gustave Eiffel a exportat unele din lucrările sale pe cale feroviară, în special în România. La Ungheni a construit un pod, care există și la ora actuală, un pod destul de important: este un pod care marchează frontiera.

Este un pod din metal, aș spune clasic în comparație cu ceea ce a mai făcut Gustave Eiffel în alte părți, dar el a avut un rol istoric și simbolic chiar. Era un pod care ajuta la schimburi, la transferuri dinspre vest spre est. El traversa Cortina de Fier, chiar dacă România era undeva în orbita URSS.

Ulterior, a primit numele de  ‘Podul de Flori’ deoarece oamenii care îl traversau erau întâmpinați, cu buchete de flori. La fel ca alte poduri ridicate de Gustave Eiffel avea menirea de a traversa nu doar obstacol fizic dar și unul simbolic, politic putem spune, între două state. El a creat o legătură ce există chiar și astăzi” scrie rfi.ro.

Dar, cum este văzut acest pod dinspre Republica Moldova? Căutând documentele inițiale ale podului, am ajuns la un istoric, Vasile Iucal, el este directorul Muzeului de Istorie din Ungheni. Muzeul său se află aproape de Podul Eiffel, ori de Podul Ungheni cum îi spune el deoarece istoricul nu crede că podul a fost construit de celebrul inginer francez, ci, înclină balanța spre un inginer rus. Curios să afle istoria podului, a ajuns la arhivele naționale din Sankt Petersburg, care îl asigură că podul este opera unui inginer rus.

Dar, pentru elucidarea misterului, Bertrand Lemoine, expertul Asociației Urmașilor lui Gustave Eiffel confirmă pentru RFI că Podul de la Ungheni chiar este opera lui Gustave Eiffel motiv pentru care obiectivul se regăsește pe lista oficială a operelor realizate sub semnătura marelui inginer francez.

Motiv pentru care istoricul Vasile Iucal, de partea sa, spune „că mai drept ar fi ca acest pod să se numească Podul de Flori”.

În schimb, Asociația Urmașilor lui Gustave Eiffel nu deține niciun document care să ateste faptul că un alt obiectiv din Iași, Grand Hotel Traian, ar fi fost construit de Compania Gustave Eiffel.

Diferența dintre aceste două obiective este că în cazul Podului, deși a fost realizat de societatea lui Gustave Eiffel, nu există nicăieri nicio plăcuță care să menționeze acest lucru. Pe pod ori în jurul lui.

Ce-i drept accesul publicului este oarecum restricționat deoarece podul se află chiar pe frontiera dintre România și Republica Moldova. Deci, nu poate fi vizitat în lipsa unui permis din partea autorităților de frontieră.

În schimb, în cazul Grand Hotel Traian, există două plăcuțe: una care spune că imobilul a fost proiectat de Gustave Eiffel iar o alta spune că “societatea franceză Gustave Eiffel a construit hotelul în perioada 1879 – 1882”.

L-am întrebat pe istoricul Vasile Iucal, care a fost ideea Podului de Flori? De ce s-a numit așa?

Vasile Iucal: „A fost o perioadă de liberalizare, de democratizare a fostului imperiu sovietic. Era Gorbaciov, s-au permis multe lucruri, noi aici trăiam o perioadă de renaștere națională. Acest pod are, de fapt, o importanță simbolică deoarece el a fost parte centrală a Unirii, în 1918, dar și în 1990, cu ocazia Podului de Flori”.

El a fost pe acest pod în 1990 și își amintește că “a venit foarte multă lume cu flori. Prutul a fost efectiv înecat în flori. Era o mare de flori care pluteau pe râu iar participanții au luat flori pentru a și le dărui unul altuia. De aceea s-a și numit, cred, Podul de Flori deoarece oamenii s-au întâlnit cu buchete de flori pe acest pod și pe marginile acestui pod” scrie rfi.ro.